Frumoasa poza

Nu stiu cine este Michael Meierhofer, dar stiu sigur ca are cel putin o fotografie interesanta aici.

Ciorba de burta la Menuet

Tocmai m-am intors de la restaurantul Menuet din spatele Ateneului Roman din Bucuresti. Eram impreuna cu un prieten, ne-am intalnit sa mai discutam una, alta si sa mancam ceva. Cum frigul de afara al unei zile din decembrie indeamna catre mancare calda, ce putea fi mai potrivit decat o ciorba de burta? Astfel, am comandat doua portii cu tot ce trebuie: smantana, ardei iute, otet, piper. La Menuet ciorba de burta este servita intr-un castronel mic alb, cu o farfurie dedesubt si o tava de metal (imi pare rau, nu am avut o camera digitala cu mine pentru a putea impartasi vizual experienta). Faptul ca nu se serveste intr-un vas mare constituie, dupa mine, un avantaj. In vreme ce portiile mari de ciorba de burta te obliga sa te concentrezi sa iti dozezi efortul pentru a le termina, portiile mici te obliga sa te concentrezi asupra gustului, sa il savurezi mai tare si, astfel, sa il intelegi mai bine.

Mi-a placut faptul ca in portia de ciorba de burta de la Menuet bucatile de burta sunt mici, taiate subtire astfel incat intr-o singura lingura se poate crea un echilibru perfect intre cantitatea de zeama si bucatile de carne. Atunci cand bucatile sunt prea mari, zeama nu mai are loc intr-o lingura si, de obicei, lingurile umplute cu carne trebuie echilibrate prin mai multe linguri succesive pline doar cu zeama. Nu a fost cazul.

In ceea ce priveste gustul, ciorba de burta de la Menuet trebuie dreasa cu mai mult otet pentru ca initial, dupa adaugarea smantanii, zeama are un gust greoi si nu este deloc acrisoara. Pentru ca trebuie dreasa cu atentie, ciorba de burta de la Menuet nu este recomandata celor care vin sa guste pentru prima data. O cantitate prea mare de otet si piperul adaugat in exces ar putea da novicilor o impresie gresita despre ciorba de burta. Insa pentru cei care stiu sa o dreaga, ciorba de burta de aici este o adevarata desfatare a simturilor, mai ales in combinatie cu micul ardei iute, rosu, adus cu eleganta de chelner. In final, o sa mentionez si faptul ca, la Menuet, smantana se pune in ciorba dintr-un mic vas de metal accesorizat cu un polonic cu o forma ciudata care adauga putin mister intregului ritual de degustare. Bravo, mi-a placut!

Ne-a dat de gandit ...

... un articol din Gandul care se refera chiar la blogul nostru drag, pe care, recunoastem, l-am parasit fara un motiv anume. Am mai mancat ciorba de burta, am mai degustat din minunatele binefaceri gustative pe care acest fel unic de mancare ni le poate oferi, insa am parasit lumea virtuala. :(

Nu pentru mult timp insa. Atat eu, cat si Burtica promitem sa ne punem pe treaba, adica pe ciorba. Cat de curand si alte review-uri. Burtica, eu stiu ca putem ...

Ce bine arata!

Le-am gasit prin calculator. Din pacate nu mai stiu localul :)

Ciorba de burta pe Metropotam

Un articol excelent despre ciorba de burta poate fi gasit de azi pe METROPOTAM - Click.

"La Bianca" in Soseaua Viilor nr. 95

Am fost de foarte multe ori la "La Bianca". O terasa-restaurant in Soseaua Viilor vizavi de Spitalul Filaret. Buna mancarea acolo, portiile mari, iar de curand (odata cu schimbarea meselor, aducerea muzicii live si amplasarea televizoarelor) terasa arata mult mai cochet si este mult mai animata. Insa nu suntem aici sa discutam despre terasa, ci despre mancare. Si de fapt, nici despre mancare, ci despre acel ceva care depaseste notiunea de mancare obisnuita: ciorba de burta. Ei bine, la "La Bianca" se face o ciorba de burta excelenta. Una dintre cele mai bune pe care le-am mancat vreodata. Gust, consistenta, culoare - totul e acolo. Insa ceva e contrastant: nu se face ciorba de burta buna tot timpul. Sunt zile in care gustul autentic, divin al ciorbei de burta se afla acolo, iar altele in care, dimpotriva, ciorba nu se ridica la nivelul asteptarilor. Si nici nu stiu ce sa mai cred. Cred ca depinde de bucatarul zilei sau de pasiunea si atentia pe care acesta o aloca ciorbei in ziua respectiva. Ultima data (vezi fotografiile) a fost una dintre acele zile in care ciorba a fost buna, insa - probabil din cauza lipsei de consistenta - nu s-a apropiat de genialitatea cu care ma obisnuisem. E si maine o zi ...

Vama Veche din Bucuresti

Parca asa se chema. Localul dintre Piata Lahovari si Gradina Icoanei. Am fost acolo acum cateva zile. Din pacate (sau poate nu), nu imi amintesc exact gustul ciorbei de burta. Stiu doar ca am ramas cu o impresie foarte buna atat din servire, cat si de intreaga experienta din jurul ciorbei. Fara sa imi amintesc exact de ce, stiu sigur ca totul a fost ok. Buna ciorba de acolo! La parti negative as trece o musculita mica ratacita prin lichidul galben si naufragiata apoi in paiul de limonada (a se remarca punctul negru din paiul din fotografie).

"La mama". Genial.

Intamplarea face ca ieri am ajuns inca o data la restaurantul "La mama" (cel f aproape de Ateneul Roman). Tot "intamplarea" a facut sa comand ciorba de burta. :) Si eu si colegii mei. Comparativ cu experienta anterioara, de data asta, am ramas cu o impresie si mai placuta. Fotografiile va vor ajuta sa intelegeti de ce. Am primit 3 portii splendide de ciorba de burta, cu smantana si ardei iute. Culoarea galben-deschis de un curat ireprosabil a ciorbei, gustul echilibrat, armonia veselei si lumina blanda a soarelui au transformat consumul de ciorba de burta la "La mama" intr-o experienta unica. A fost pentru prima data cand la jumatatea ciorbei, atunci cand lichidul nu mai contine nici burta, nici gogosari, am apucat cupa de ciorba cu doua maini si am sorbit lichidul pana la capat intr-un gest de pofta totala. Finalul a adus cu sine o senzatie de satisfactie fizica si fericire sufleteasca. In plus, am mai invatat un lucru: dupa ciorba de burta merge la fix o portie de piure de cartofi cu doua bucati mari de snitzel de porc si bere Carlsberg. Ca sa ma conving ca nu a fost numai intamplare, ma voi intoarce la "La mama". Stay tuned.

Mazi revine: ciorba de burta prin Timisoara

Identific un trend in ceea ce priveste ciorba de burta "dietetica" (!?!). Iar am nimerit o carciuma proasta. Intamplarea a avut loc la o terasa restaurantului Club 21 din Timisoara, unde masa a debutat promitator, cu doua beri nefiltrate reci si neindoite cu apa asa cum gasesti la mai toate crasmele de prin Bucuresti. Insa vine ciorba de burta: ... are o culoare alb-laptoasa, nici urma de grasimie aurie si fara pic de gogosari. Partea buna e ca ti se aduce un bol mai mare si un polonic cu care sa-ti pui singur in castron, asa ca macar iti alegi proportia perfecta de zeama/carne. Oricum ar fi insa, zeama e fada, iar carnea e... macra. Burta fara grasime? Nici macar un pic? Nu se face... Cam la atat se rezuma ciorba de burta de la Club 21, pentru ca din schema lipseste si otetul, la fel ca si usturoiul. In concluzie, cred ca sunt urmarita de un ghinion al ciorbei de burta de spital. Mai lipseau niste crutoane inmuiate in ciorba.

(acest post e scris de colaboratoarea noastra Mazi)

Ciorba de burta la Berbecul

Aseara nu imi era deloc foame. Mancasem ceva la pranz si fusese suficient de satios. Ajuns insa pe terasa restaurantului La Berbecu' sau La Berbecul (nu mai stiu exact) - str. I.L. Caragiale, perpendicular pe Maria Rosetti, si vazand ciorba de burta in meniu nu m-am putut abtine. "O ciorba de burta va rog", m-am auzit glasuind la putin timp dupa. 55.000 lei + ardei, smantana, toate cele.

Atunci cand iti aduce ciorba de burta la La Berbecul remarci o problema de stil: primesti trei tipuri de farfurii, din trei seturi diferite. Ai doua farfurii intinse cu un model, un castron dintr-un altul si un castronel pentru smantana taranesc, din lut. Ardeiul are poleiala in partea de jos, iar painea este alba, servita in cosulet. Ciorba este facuta cu multi gogosari si, de aceea, este putin cam acra, nu mai are nevoie sa fie dreasa cu otet. La gust totul a fost ok, mi-a facut placere sa o mananc. Poate si din cauza amicilor cu care eram sau poate din pricina coarnelor de cerb care animau atmosfera. Altfel, nu pot spune ca e cea mai buna ciorba de burta pe care am mancat-o. Ah, era sa uit! M-am intristat putin ca terminasem burta din ciorba si ca atunci cand mai era de mancat jumatate ramasese doar zeama. De aceea, iar nu am mancat pana la capat, lasand castronul aproape jumatate plin.

Mi-a placut foarte mult smantana pentru ca avea culoarea aia inchisa, naturala, pe care smantana din comert de obicei o elimina. Gustul parea, de asemenea, mai clasic, de smantana proaspata. Nu stiu daca castronelul taranesc a contribuit la impresia asta, dar tind sa cred ca nu era smantana luata din supermarket.

La final, atmosfera placuta, chelneri amabili, ciorba acceptabila, pret bun. Ar putea sa mai insiste putin la farfurii (e mai placut sa primesti din acelasi set) si sa incerce sa tina ciorba mai putin acra. Astfel, vor evita sa strice placerea ciorbarului caruia ii place sa dreaga gustul cu otet intr-un ritual pe care numai adevaratii cirobari il pot intelege.